Intr-o dimineata ne-am urcat in masina si am plecat………. Incotro? Nu stiam nici noi locul spre care ne indreptam, vroiam sa scapam de zilele caniculare ale verii. Ne-am trezit pe drumul spre Ardeal. La ora 12 fara un sfert faceam stanga inspre Cartisoara de pe drumul ce ducea spre Sibiu. Se innora.
Intr-un fel imi parea rau ca nu am ajuns acolo, in orasul copilariei si al viselor mele. Imi era dor de Sibiu,dar……………. asta este. Alta data! 
Uitandu-ne in fata se vedea varful Negoiu…….. de fapt, nu se vedea…….se lasase plafonul de nori, era ceata. Pe langa noi coborau biciclisti cu o viteza uimitoare si zambetul pe buze. Aveau corturile asezate in campingul de la poalele muntelui, unde ii asteptau prietenii lor care deja se incalzeau la foc,band bautura fericirii - bere , vorbind si razand.
De ceva vreme urcam. Drumul pe partea noastra era pustiu, in schimb cand am ajuns la cascada am dat de un blocaj. Din fericire nu a durat mult si ne-am continuat drumul. Urcand pe partea Transilvaniei ceata era din ce in ce mai deasa, atat de deasa incat nu mai vedeai la 1,5 m in fata ta. Cu toate acestea masinile inaintau bara la bara. In stanga padure, in dreapta prapastie si muuuulta ceata. Senzatii tari la inaltime!
Intr-un tarziu am ajuns in varf, unde spre uimirea noastra a inceput sa fulguiasca marunt, nu a durat mult. Dar sa nu uitam de problema de moment, nu aveai unde sa parchezi, atat de multa lume era. Toatal lumea era vesela. Multe casute unde gaseai tot felu de bunatati de vanzare, de la sorici, pastrama de porc, bulz, cozonaci , turta dulce si tot felu de alte mancaruri preparate in casa pana la posetute si ghiozdane impletite, caciulite cu urechi perfecte pentru snowboard-ing, bluze groase. Cand am coborat din masina, nasul ne-a fost gadilat de arome deosebite, nu ne-am putut abtine sa nu ne luam cate ceva.
Si asa fericiti cu bulzul si cu soriciul dupa noi am incercat sa coboram pe malul lacului pe bajbaite, prin spatele cabanei Balea. Nu de alta dar nu vedeai nimic la cel mult 1 m…2m in fata.
Atentie nu faceti ca noi, in rezervatie nu ai voie cu mancare!
Am reusit sa ajungem la lac, bineinteles ca din el nu se vedea decat un pic din mal, dar aerul era atat de curat, o liniste placuta. Dupa o serie de poze ne-am intors in parcare, la masina. Si acolo am avut parte de o surpriza, ceata se mai ridicase si in fata noastra a aparut unul din versanti inca acoperit de zapada. Clar nu putea lipsi bataia cu zapada si o noua runda de poze.Ceva mai tarziu ne-am urcat in masina si am inceput sa coboram, pornisem spre Curtea de Arges. Imediat am intrat in tunel, un tunel destul de lung. Iesind din el am descoperit o cu totul alta lume. Afara se vedea Transfagarasanul cum serpuia – exact imaginea Top Gear, era cald si cat se poate de senin. Nu pot decat sa repet cuvintele lui Jeremy Clarkson aflat la volanul unui Aston Martin :de deasupra arata ca si cum fiecare curba a fiecarei mari piste de curse din lume a fost innodata pentru a crea o mare funda a perfectiunii automobilistice. “. “Acesta este cel mai bun drum din lume! Romania iti multumim ca ai acest drum. Putem sa ramanem aici pentru totdeauna?” a mai spus Clarkson. Si noi iti multumim ca ai aceasta bucatica rupta din rai!
In timp ce cobori spre Curtea de Arges vei avea parte de un drum superb, paduri verzi si dese, panorama pe care o ofera barajul de laVidraru, cetatea Poienari cu cele aprox 1400 de trepte si superba manastire.
Punand toate aceste lucruri la un loc recomandarea mea este: fiti spontani si traiti in stilul Free Spirit !
Cel mai tanar membru Free Spirit,
Armony 22 ani
