A fost fantastic, mi-ar lua inca 10 e-mailuri sa povestesc totalitatea sentimentelor pe care le-am simtit in momentul in care am vazut atata diversitate si o lume atat de diferita de ceea cu care eram obisnuita. Totul a trecut cu viteza unui shinkansen, dar inca mai pastrez in minte fiecare moment placut. Am facut mai mult de 1000 de poze si filmuletze, dar tot am senzatia ca n-am pozat nimic. Japonia este o tara incredibila! Desi multa lume spune ca este o tara cu oameni secretosi cu reguli multe si nescrise, eu am descoperit o tara deschisa, cu oameni ospitalieri. Cand am pornit in aceasta excursie, am crezut ca va fi ca o excursie oarecare in care am fost; acum cand m-am intors, parca am inmagazinat si mai multa energie pentru a nu precupati niciun efort in descoperirea culturii japoneze.
Inca din prima zi am observat finetea oamenilor si eleganta cladirilor. Ryokanurile noastre au fost de vis, unul cuprinzand si o gradina zen pentru relaxare care te ajuta si mai mult sa intri in atmosfera japoneza. Multumita domnului Tani-san am invatat cum se imbraca o yukata si cum se serveste un ceai. Dupa experienta din Japonia parca am invatat mai mult sa-i respect pe cei din jur. Mancarea desi la inceput a fost un pic greu de inteles, incetul cu incetul i-am descoperit aromele-i delicioase si bineinteles sanatoase.
Tokyo-ul mi s-a parut un oras extravagant, cosmopolit; foarte colorat, cu multe leduri, oameni seriosi la costum , aglomeratia din metrouri,arhitectura diversa….de care acum imi este teribil de dor. In Kamakura am descoperit partea ,,profunda’’ a Japoniei, atunci cand am vazut primele temple. Am fost imediat imbratisati de mirosul dulce de santal, dupa purificarea cu apa, am fost uimiti de perfectiunile unei gradini japoneze. In Hakone am avut parte de o adevarata relaxare japoneza, dupa un binemeritat onsen, a fost fenomenal. In Kyoto, oamenii calzi si primitori ne-au ajutat sa descoperim incetul cu incetul parti din cultura japoneza. Stadute inguste, case micute, totul ingrijit…totul a fost magic. La templul kyo mizu dera am vazut o geisha si mi s-a parut ca era ca o papusa de portelan care era gata gata sa se sparga, era foarte fragila. La Nagoya am avut senzatia ca merg pentru o clipa in viitor; acolo nush cum sa descriu senzatia…aproape m-am simtit ca intr-un film SF pentru ca in 95% din fabrica erau roboti…..masinile mergeau pe banda rulanta iar bratele acelea de monstrii erau uluitoare.
Ma bucur ca am avut ocazia de a vedea fantasica lume a masinilor Toyota si de a intelege inca o data nivelul ridicat la care au ajuns japonezii in domeniul tehnologiei.
Japonia a fost o experienta de neuitat. Acum ii inteleg pe japonezi de ce cred ca pamantul lor este rupt din lumea zeilor. Intr-adevar are ceva magic, ceva fascinant , ceva care mereu ma va atrage si ma va face sa ma reinorc acolo intr-o buna zi.
Laura Nica
17 ani
